Detalii despre condițiile de livrare internaționale

1 Prezentare generală

Provocarea

Va trebui să știți cine este responsabil pentru toate costurile și riscurile asociate unui contract de vânzare între dvs. și noua piață de export. Cunoașterea condițiilor de livrare internaționale cuprinse în contractele dvs. de vânzări la nivel mondial va reduce orice incertitudini și neînțelegeri, atât pentru dvs., cât și pentru cumpărătorii produselor dvs.

Obiectivul

Să înțelegeți obligațiile reciproce dintre dvs. și cumpărători.

Condițiile de livrare internaționale: cum să faceți fericite ambele părți

Condițiile de livrare internaționale (Incoterms) au fost create pentru a preveni orice neînțelegere din contractele de vânzare internaționale în care bunurile trec granițele naționale.

Acestea au fost create și adaptate de Camera Internațională de Comerț. Ele definesc clar obligațiile vânzătorilor și ale cumpărătorilor pentru a ușura vânzările la nivel mondial și a reduce riscul de complicații juridice. Scopul lor este să susțină comerțul, nu să-l împiedice.

Condițiile Incoterms sunt actualizate regulat în conformitate cu modificările din comerțul internațional. Condițiile Incoterms 2010 reprezintă cea mai recentă versiune a regulilor (regulile Intercom 2020 vor apărea în curând) și au fost adaptate pentru a lua în calcul următoarele aspecte:

• creșterea numărului de zone scutite de taxe vamale;
• folosirea sporită a comunicațiilor electronice în tranzacțiile comerciale;
• efortul de a spori securitatea de mișcare a bunurilor;
• schimbările practicilor de transport.

Condițiile de livrare internaționale sunt incluse în contractele de vânzări la nivel global pentru a asigura faptul că nici furnizorul, nici cumpărătorul nu vor avea neînțelegeri costisitoare privind partea responsabilă pentru costuri și riscuri.

Aceste costuri și riscuri se pot aplica pentru:

• taxele de transport,
• asigurări,
• vamă,
• taxele datorate.

Clarificarea condițiilor pentru exportatori

Când exportați în altă țară sau regiune, apare un risc de neînțelegere, deoarece țările pot avea interpretări diferite ale practicilor comerciale legate de vânzarea bunurilor.

Regulile explică clar un set de condiții comerciale codificate prin trei litere care reflectă practicile comerciale din contractele de vânzare a bunurilor.

Condițiile descriu în principal sarcinile, costurile și riscurile implicate pentru exportatorii care livrează bunuri cumpărătorilor.

Regula Incoterms corespunde tipului de bunuri vândute, mijlocului de transport folosit și altor obligații ale vânzătorului și ale cumpărătorului care pot include asigurările sau vama.

Ce (nu) intră în sfera de aplicabilitate a condițiilor Incoterms

În primul rând, condițiile Incoterms nu înlocuiesc contractul de vânzare. Ele doar clarifică:

• ce parte a contractului de vânzare este obligată să aranjeze livrarea;
• când vor fi livrate bunurile către cumpărător;
• pentru ce costuri este responsabilă fiecare parte.

Condițiile Incoterms nu se aplică transferului de proprietate a bunurilor sau problemelor cauzate de o încălcare a contractului. Acestea sunt stipulate, de obicei, în contractul de vânzare sau în legea care îl guvernează.

Regulile Incoterms 2010 și dvs.

Obligațiile dvs. le reflectă pe cele ale cumpărătorului. Acestea pot fi îndeplinite personal sau prin alte părți, cum ar fi operatorii sau transportatorii de mărfuri. Puteți găsi obligațiile individuale ale părților contractante (dvs. și cumpărătorul) mai jos.

A	Obligațiile vânzătorului	B	Obligațiile cumpărătorului
A1	Obligațiile generale	B1	Obligațiile generale
A2	Licențele, autorizațiile, informații privind securitatea	B2	Licențele, autorizațiile, informații privind securitatea
A3	Contractele de transport și asigurare	B3	Contractele de transport și asigurare
A4	Livrarea	B4	Preluarea livrărilor
A5	Transferul riscurilor	B5	Transferul riscurilor
A6	Alocarea costurilor	B6	Alocarea costurilor
A7	Avizarea cumpărătorului	B7	Avizarea vânzătorului
A8	Documentul de livrare	B8	Dovada livrării
A9	Verificarea, ambalarea, marcarea	B9	Inspectarea bunurilor
A10	Asistența privind informațiile și costurile aferente	B10	Asistența privind informațiile și costurile aferente

2 ABC-ul regulilor Incoterms 2010

Regulile Incoterms 2010 se împart în două clase distincte.

Prima clasă de reguli include șapte norme care se pot folosi indiferent de tipul și numărul modurilor de transport selectate. Puteți aplica aceste reguli atunci când se folosește o navă pentru o parte din transportul bunurilor exportate.

În a doua clasă de reguli, atât punctul de livrare, cât și locul în care bunurile sunt livrate cumpărătorului sunt porturi maritime sau fluviale continentale. De exemplu, atunci când se exportă din Liverpool în Marsilia.

Iată lista de condiții de livrare codificate prin trei litere asociate clauzelor din contractele legate de vânzarea bunurilor pe piețele de export.

Sub fiecare regulă de trei litere veți găsi o explicație despre ceea ce înseamnă ea pentru dvs., vânzătorul, și pentru cumpărător.

Condiții pentru prima clasă de reguli Incoterms

EXW

Franco fabrică (locul de livrare numit)

Vânzătorul și-a îndeplinit obligația de livrare atunci când bunurile sunt puse la dispoziția cumpărătorului la sediul vânzătorului sau într-un loc stabilit împreună, cum ar fi un depozit sau o fabrică.

Cumpărătorul este responsabil pentru:

• încărcare,
• toate costurile de transport,
• aducerea bunurilor la destinația finală.

Dacă vânzătorul încarcă bunurile, cumpărătorul își va asuma toate riscurile și costurile.

FCA

Franco transportator (locul de livrare numit)

Vânzătorul:

• livrează bunurile pentru export la operatorul desemnat de cumpărător, într-o locație numită. Din acest moment, riscul îi va aparține cumpărătorului.

• nu are obligația de a pregăti bunurile pentru import, de a plăti taxe vamale sau de a se ocupa de formalitățile vamale pentru import;

• este obligat să încarce bunurile în mijlocul de transport al cumpărătorului.

CPT

Transport plătit până la (destinația numită)

Această regulă este foarte importantă, deoarece riscurile și costurile sunt transferate în locuri diferite. Riscul se transmite atunci când bunurile au fost livrate primului transportator.

Vânzătorul este obligat:

• să livreze bunurile operatorului sau altei persoane desemnate de vânzător, într-un loc stabilit;

• să angajeze un transportator și să plătească costurile necesare pentru a aduce bunurile la destinația stabilită.

CIP

Transport și asigurare plătite până la (destinația numită)

La fel ca regula CPT, și aceasta este importantă, deoarece riscurile și costurile sunt transferate în locuri diferite.

Vânzătorul:

• livrează bunurile operatorului sau altei persoane desemnate de vânzător, într-un loc stabilit;

• este obligat să achite costurile de transport necesare pentru aducerea bunurilor la destinație;

• încheie asigurări care acoperă riscul de pierdere sau deteriorare a bunurilor în timpul transportului;

• este obligat să încheie, pe propria cheltuială, asigurări de marfă care respectă cel puțin acoperirea minimă specificată de Clauzele (C) din Clauzele pentru Marfă ale Institutului.

Aceste asigurări:

• vor fi încheiate cu o companie de asigurări cunoscută;
• îi vor permite cumpărătorului să facă revendicări direct de la asigurator;
• vor putea acoperi cel puțin prețul specificat în contract, plus 10 %;
• vor respecta moneda contractului.

DAT

Livrat la terminal (terminalul numit al portului sau al locului de destinație)

Vânzătorul și-a îndeplinit obligația de livrare atunci când bunurile sunt puse la dispoziția cumpărătorului, la terminalul numit al portului sau al locului de destinație specificat.

Aici, „terminal” înseamnă orice loc acoperit sau neacoperit, cum ar fi un depozit, un parc de containere, un terminal de marfă rutier, feroviar sau aerian.

Vânzătorul suportă toate costurile și riscurile legate de aducerea mărfurilor și descărcarea lor la terminal.

DAP

Livrat la locul numit (destinația numită)

Vânzătorul și-a îndeplinit obligația de livrare atunci când marfa este pusă la dispoziția cumpărătorului, în mijlocul de transport pregătit pentru descărcare la destinația numită.

Vânzătorul suportă toate riscurile asociate aducerii bunurilor la locul numit.

Vânzătorul nu este obligat să aranjeze descărcarea bunurilor în locul de destinație.

DDP

Livrat cu vama plătită (destinație numită)

Această regulă implică cele mai multe obligații pentru vânzător, care trebuie să suporte toate costurile și riscurile asociate transportului bunurilor la destinație. Vânzătorul trebuie să efectueze formalitățile vamale de export și de import și să plătească toate taxele și impozitele aferente.

Vânzătorul și-a îndeplinit obligația de livrare atunci când toate cele trei obiective de mai jos sunt atinse, mai exact când bunurile sunt:

• puse la dispoziția cumpărătorului;
• aprobate pentru import prin mijlocul de transport stabilit;
• gata de descărcare la destinația numită.

Condițiile pentru a doua clasă de reguli Incoterms:

Următoarele reguli trebuie respectate doar dacă exportați bunuri și atât locul de plecare, cât și destinația sunt porturi maritime sau fluviale continentale.

FAS

Franco de-a lungul navei (portul de livrare numit)

Această regulă se folosește la scară largă în transportul maritim și fluvial continental, deși poate să nu fie adecvată când bunurile sunt predate operatorului înainte să ajungă la bordul navei.

Vânzătorul și-a îndeplinit obligația de livrare atunci când bunurile sunt plasate de-a lungul navei, de exemplu pe un chei, în portul de livrare stabilit.

Riscul vânzătorului de pierdere sau deteriorare a bunurilor se transmite în momentul plasării bunurilor de-a lungul vasului, în portul de livrare numit.

CFR

Cost și navlu (portul de destinație numit)

Această regulă are un punct esențial, deoarece riscul și costurile se transmit în locuri diferite. Deși regula va specifica întotdeauna un port de destinație, este posibil să nu precizeze portul de livrare unde riscul se transmite cumpărătorului.

Vânzătorul este obligat:

• să livreze bunurile la bordul navei;
• să organizeze și să plătească transportul necesar pentru a aduce bunurile la destinația stabilită.

Riscul de pierdere sau deteriorare a bunurilor trece de la vânzător la momentul încărcării bunurilor pe navă.

Când se folosește regula CFR, vânzătorul își îndeplinește obligația atunci când aduce bunurile la operator, nu când bunurile ajung la destinație.

CIF

Cost, asigurare și navlu (portul de destinație numit)

Vânzătorul este obligat:

• să livreze bunurile la bordul navei;

• să organizeze și să plătească costurile și transportul necesar pentru a aduce bunurile la destinația stabilită;

• să încheie asigurări care acoperă riscul cumpărătorului de pierdere sau deteriorare a bunurilor în timpul transportului;

• să obțină asigurări pentru acoperirea minimă.

Riscul de pierdere sau deteriorare a bunurilor trece de la vânzător la momentul încărcării bunurilor pe navă.

Când se folosește regula CIF, vânzătorul își îndeplinește obligația atunci când aduce bunurile la operator, nu când bunurile ajung la destinație.

3 American Foreign Trade Definitions, referință rapidă

Setul Revised American Foreign Trade Definitions (RAFTD) a fost adaptat prima dată de Camera Comerțului din SUA în 1941. În ciuda longevității lor, nu veți întâlni acești termeni în regulile Incoterms ICC folosite mai frecvent în tranzacțiile comerciale internaționale. Cu toate acestea, îi puteți găsi în solicitările de oferte din Statele Unite. Am enumerat regulile mai jos, ca să le puteți compara cu Incoterms 2010.

Ghidul pentru regulile Revised American Foreign Trade Definitions

Din punctul de origine (punctul de origine numit)

Vânzătorul:

• livrează bunurile cumpărătorului într-un loc stabilit, adeseori la fabrica, uzina sau depozitul său.

Cumpărătorul:

• suportă toate costurile și responsabilitățile de la încărcarea bunurilor la transportator până la destinație.

FOB

Franco la bordul navei (operator continental numit la punctul de plecare sau portul de livrare)

Această regulă are mai multe utilizări. Conținutul său poate fi chiar identic cu regula EXW.

Vânzătorul este:

• obligat să plaseze bunurile sau să le încarce la un transportator continental, în punctul de plecare/export stabilit sau în portul de livrare.

Notă: punctul numit poate fi chiar în țara cumpărătorului.

FAS

Franco de-a lungul navei (portul de destinație numit)

Vânzătorul și-a îndeplinit obligația de livrare atunci când:

• bunurile sunt plasate de-a lungul navei pentru încărcare în portul de export stabilit.

C&F

Cost și navlu (portul de destinație numit)

Vânzătorul:

• suportă costurile pentru transportul continental intern și încărcarea bunurilor pe navă;
• suportă costurile pentru transportul oceanic din portul de livrare în portul de destinație.

CIF

Cost, asigurare și navlu (portul de destinație numit)

Această regulă este identică cu regula C&F. Pe lângă obligațiile care decurg din regula C&F, vânzătorul încheie asigurările care acoperă riscul cumpărătorului de pierdere sau deteriorare a bunurilor în timpul transportului.

Franco doc (portul de import numit)

Vânzătorul este responsabil pentru:

• preluarea bunurilor de pe navă într-un port stabilit și punerea lor la dispoziție acolo;

• toate costurile până la descărcarea bunurilor pe doc în portul de destinație, inclusiv costul de descărcare de pe vas.

Datorită condițiilor Incoterms, data viitoare când citiți un contract de vânzare, veți vedea mai ușor cine e responsabil pentru costurile și riscurile asociate pieței dvs. de export. Astfel, nu vor exista neînțelegeri inutile atunci când lucrați cu clienți noi.

Listă de verificare

Înainte să semnați un contract de vânzare, este important să verificați:

• regulile Incoterms 2010, pentru a vă clarifica obligațiile;
• ce clasă de reguli Incoterms vi se aplică;
• contractul pentru regulile Incoterms codificate prin trei litere.